ambulanta

Ambulanța este un vehicul folosit pentru transportarea persoanelor rănite între locațiile de tratament, în unele cazuri oferă îngrijiri medicale pacienților aflați la distanță de spital. Există dovezi, ce datează din timpuri stravechi, despre transportul forțat al persoanelor cu probleme psihiatrice sau a leproșilor. Cea mai veche evidență a unei asemenea ambulante a fost probabil carul cu hamac construit in jurul anului 900 de catre anglo-saxoni.

În timpul Cruciadelor din secolul al XI-lea, Cavalerii Sfântului Ioan au primit instrucțiuni pentru tratamente de prim ajutor de la doctorii arabi si greci. Atunci Cavalerii au devenit primii “paramedici”, tratând soldații din ambele părți ale războiului și aducând răniții în corturile din apropiere pentru tratamente mai amănunțite. Conceptul de serviciu de ambulanță a început în Europa odată cu Ordinul Cavalerilor Sfantului Ioan. În același timp, a devenit un obicei ca soldații, care transportau răniții pentru îngrijiri medicale, să primeasca mici recompense.

Ambulanțele folosite în scopuri de urgență au fost folosite pentru prima dată în anul 1487, de către Regina Isabella a Spaniei. Armata spaniolă a acelor timpuri era extrem de bine tratată și atragea voluntari de pe întreg continentul. Printre beneficiile soldaților se număra și primele spitale militare sau “ambulancias”, deși răniții nu erau ridicați pentru tratament până după terminarea bataliei, astfel rezultând la multe decese pe câmpul de luptă.