ciocolata

Istoria ciocolatei începe odată cu descoperirea Americii. Când Cristofor Columb s-a întors din a patra lui călătorie în Lumea Nouă, a adus regelui Ferdinand și reginei Izabela boabe de cacao. În timpul invaziei lui Hernan Cortes, în 1519, în Mexic, indienii azteci au fost găsiți folosind boabe de cacao în prepararea unei băuturi regești, numită „chocolat“, adică lichid fierbinte. Tratau această băutură ca fiind băutura zeilor. Era foarte amară, şi de aceea Corest și însoțitorii lui s-au gândit s-o îndulcească folosind trestia de zahăr. Tot ei au luat această băutură în Spania, și au îmbunătățit-o punându-i scorțișoară și vanilie. Au decis că băutura are gust mai bun dacă este servită fierbinte. Noua băutură a fost foarte bine primită, mai ales de aristocrații spanioli.

Spaniolii au început să planteze cacao în coloniile lor, dând astfel naștere unei afaceri prospere. Ei au ținut secret timp de sute de ani procedeul fabricării acestei băuturi, dar niște călugări spanioli au permis descoperirea secretului. În 1828 au apărut tehnici mecanizate de măcinare a boabelor de cacao (presa pentru boabele de cacao), care a dus la scăderea prețului ciocolatei. Datorită acestei prese a fost îmbunătățită și băutura din cacao, pentru că prin presare era stoarsă grăsimea pe care o conțineau boabele de cacao.

În secolul al XIX-lea, au fost două mari revoluții în istoria ciocolatei: o companie engleză a produs prima ciocolată solidă de mâncat – ciocolata fondantă fină și mătăsoasă, iar în 1876, elvețianul Daniel Peter a introdus laptele în ciocolată, și a creat un produs care este apreciat și astăzi – ciocolata cu lapte. În America, ciocolata a avut un mare succes, industria pentru producerea ei dezvoltându-se foarte repede. În 1765 a apărut prima fabrică de ciocolată. În prezent, guvernul american îi dă un loc de cinste: ciocolata face parte din rația soldaților americani, introdusă încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și este nelipsită din dieta astronauților.