1. Din punct de vedere fizic – este activ

  • Datorită dezvoltării muşchilor mari ai copilului, acesta se implică în multe acţiuni motorii, efectuând mişcări constante şi libere. Oboseşte uşor şi alternează mişcarea cu activităţi liniştite. Are nevoie de mult aer curat şi soare.
  • Diferenţele în dezvoltare sunt evidente la această vârstă. Adulţii trebuie să aibă grijă să nu compare un copil cu alţii din aceeaşi grupă de vârstă, ci mai degrabă cu propriul stadiu de dezvoltare. Dacă un copil este mai dezvoltat decât ceilalţi din grupa lui, totuşi părinţii nu trebuie să aştepte mai mult de la el din cauza aceasta.

2. Din punct de vedere mintal – este un descoperitor

  • Lumea lui – copilul de 2–3 ani continuă să descopere lumea din jurul lui. Acum lumea aceasta este lărgită, pentru că el a învăţat să meargă. Trece repede dintr-o cameră în alta, şi din casă în grădină, având nevoie de grijă şi atenţie constantă. În această perioadă el asimilează o cantitate mare de informaţii, şi învaţă foarte repede.
  • Simţurile sale – vrea să înveţe, şi învaţă prin toate cele cinci simţuri: auz, văz, pipăit, miros şi gust. Îi place să atingă, să miroasă şi chiar să guste tot ce vede. Durata atenţiei lui este de 2-5 minute, şi poate părăsi o activitate pentru un timp, şi se întoarce la ea mai târziu.
  • Comunicarea – copilul de creşă comunică bine verbal, dar vocabularul lui este încă limitat. Foloseşte 300-900 de cuvinte, în funcţie de situaţia de acasă (dacă i se citeşte sau nu, dacă ascultă casete pentru copii sau nu, dacă beneficiază de o educaţie potrivită vârstei etc.).
  • Stadiul lui „NU“ – cel mai comun cuvânt poate să fie „nu“. Cuvântul „nu“ este adesea folosit pentru a exprima un răspuns negativ ca „nu pot …“, „nu înţeleg …“ sau simplu „de ce“. Cum poate fi ajutat un copil în stadiul lui „nu“? Încearcă să scoţi cuvântul din propriul tău vocabular, cu excepţia situaţiilor absolut necesare. În conversaţia cu el pune-i întrebări care nu cer un răspuns negativ. Când îndrumi un copil, cuvintele „nu fă aceasta“ nu trebuie să fie aşa de mult folosite ca „fă aceasta“. Încearcă să fii pozitiv în comunicarea cu el.
  • „Al meu“ – cuvintele „al meu“ sunt foarte des întâlnite. În măsura în care copilul învaţă să împartă cu alţii jucăriile, va renunţa la aceste cuvinte. Dr. Clyde Narramore spune: „Prin natură oamenii sunt egoişti. Un copil mic se gândeşte numai la sine. Amabilitatea nu este ceva ce vine natural. Trebuie învăţată. Cum învaţă copiii amabilitatea şi respectul? Prin continuă îndrumare şi exemplu. Când părinţii îi respectă pe copiii lor, aceştia percep respectul ca pe un mod de viaţă, şi la rândul lor, respectă şi ei pe alţii.“
  • Concepte – conceptele copilului despre numere, timp şi spaţiu sunt foarte limitate. Cuvinte ca „mulţi“, „demult“ şi „departe“ vor avea mai mult înţeles decât nume specifice, timp şi spaţiu.
  • Contact vizual – când vorbim unui copil, mic este mai uşor să-i câştigăm atenţia dacă avem contact vizual cu el. Poate este necesar să îngenunchem sau să stăm pe un scaun ca să fim la nivelul ochilor lui. Foloseşte o voce liniştită şi plăcută, cuvinte simple şi puţine, şi dă îndrumări pozitive, precum: „Hai să facem asta“, mai degrabă decât „Nu fă asta!“
  • Simplitate – copilului îi plac lucrurile cu care este familiar, şi va dori să asculte aceeaşi poveste din nou şi din nou. Îi plac povestirile simple, dar adesea le va întrerupe. Îi place muzica – în mod special dacă are ritm.

3. Din punct de vedere social – este preocupat de sine

  • Învaţă să împartă – copilul de creşă se joacă mai degrabă singur decât cu alţi copii. Când sunt prezenţi şi alţii, trebuie să înveţe să-şi împartă jucăriile cu ei. Uneori acesta este un lucru greu pentru un copil. Contactul cu copiii de vârsta lui, acasă sau la creşă, îl ajută să înveţe să se bucure cu alţii. Începând cu vârsta de trei ani, copilul învaţă să împartă şi să se joace cu ceilalţi copii. Îşi face prieteni, şi chiar dacă se ceartă cu ei, certurile sunt trecătoare.
  • Comportarea anti-socială – dacă copilul îşi dezvoltă o comportare anti-socială, devine certăreţ, începe să lovească sau să muşte, va învăţa că o astfel de comportare îl va izola de ceilalţi copii. Dacă copiii sunt disciplinaţi şi corectaţi acasă, vor avea puţine probleme în afara casei.

4. Din punct de vedere emoţional – este fricos

  • Frica învăţată acasă – copilul de creşă este instabil emoţional, starea lui predominantă fiind frica. Frica este învăţată cel mai mult de la adulţi, deoarece copilul imită reacţiile altora. Frica de nefamiliar, frica de întuneric, frica de a fi lăsat singur, se amplifică la vârsta de trei ani. Fiindcă copilul are şi o imaginaţie foarte activă la această vârstă, adulţii trebuie să aibă grijă să nu-l ameninţe cu spaime imaginare, care vor creşte şi se vor dezvolta în mintea lui, şi uneori îi vor rămâne pentru toată viaţa. Trebuie să i se ofere dragoste şi siguranţă, şi să fie învăţat prin versete din Biblie (1 Petru 5:7, Psalmul 56:3, Geneza 26:24)* despre dragostea şi grija constantă a lui Dumnezeu.
  • Frica la întâlnirea cu copiii – copiii care au stat mult acasă şi au avut puţin contact cu un grup de copii, vor fi speriaţi de mulţime, şi confuzi. Cei care lucrează cu copiii de această vârstă, trebuie să viziteze copilul acasă, şi să îl primească cu dragoste şi atenţie când vine la ora copiilor. Copiii sunt influenţaţi de mediul înconjurător, de aceea sala de clasă trebuie să fie cât se poate de plăcută.

5. Din punct de vedere spiritual – este un imitator

  • Copilul de creşă imită atitudinea părinţilor, învăţătorilor, fraţilor/surorilor, chiar când nu o înţelege. Felul de viaţă al părinţilor este pentru ei o lecţie mai puternică decât orice învăţătură. Copilul simte atitudinea adulţilor, chiar înainte de a pricepe înţelesul cuvintelor. Părinţii creştini sunt un model când îngrijesc copilul, când se ajută unul pe celălalt, când împart cu alţii, când citesc Cuvântul lui Dumnezeu şi se roagă Tatălui lor ceresc.

Toate aceste acţiuni (şi atitudini) arată copilului cum să trăiască o viaţă de credinţă. Şi atitudinile rele sunt imitate de timpuriu. Părinţii ale căror presiuni, probleme şi emoţii imature sunt reflectate în mod constant în acţiunile şi atitudinile lor, se vor reflecta într-un copil neliniştit şi nefericit.