1. Din punct de vedere fizic – este un jucăuş

  • Joaca este esenţială – la această vârstă copilul este descris ca fiind un jucăuş, şi toată lumea lui este un teren de joacă. Joaca nu este necesară numai pentru dezvoltarea lui fizică, ci contribuie şi la dezvoltarea lui mentală, emoţională, socială şi spirituală. El nu se joacă numai pentru amuzament, ci jucându-se, el învaţă.
  • Dezvoltarea muşchilor – creşterea muşchilor este mai rapidă la 4 ani decât la 5 ani. Muşchii mari cresc, şi copilul îi exersează prin alergare. Din cauza creşterii neproporţionale, mişcările lui sunt necoordonate. Muşchii mici încep să se dezvolte doar acum, şi aceasta va fi cauza oboselii rapide. De aceea joaca trebuie să fie şi liniştită şi activă, astfel încât să-i dea posibilitatea să-şi dezvolte şi muşchii mari şi cei mici. Jocul liniştit este important pentru copilul cu o sănătate delicată, şi a cărui energie este limitată. Dacă începe grădiniţa, va fi sensibil la bolile contagioase. Sănătatea trebuie păstrară prin odihnă suficientă şi o dietă corectă.
  • Dobândirea experienţei prin joacă – joaca este importantă, pentru că el învaţă cel mai bine atunci când se joacă. El nu imită numai oameni şi obiecte în joaca sa, ci orice situaţie care l-a interesat. Jocul imitativ îi stimulează mintea, şi este vital dezvoltării personalităţii copilului. Când imită, el nu numai că-şi exprimă instinctele naturale, darurile sau tendinţele, ci când se joacă cu alţi copii, învaţă principii morale. Un copil învaţă de la tovarăşii de joacă despre relaţiile sociale şi corectitudine, mai mult decât învaţă de la adulţi. Copiii îl învaţă că, dacă vrea să fie acceptat când se joacă într-un grup, trebuie să împartă cu ceilalţi.

2. Din punct de vedere mental – este un interogator

  • Descoperă prin întrebări – bebeluşul este un descoperitor şi un autodidact, dar copilul de 4 ani nu se miră de noile lui descoperiri. El poate să vorbească şi să pună întrebări. Întrebările sunt metoda lui principală de învăţare. Cineva a spus că un copil normal pune între 60-70 de întrebări pe zi, în legătură cu tot atâtea subiecte. Uneori copilul repetă aceeaşi întrebare de mai multe ori, pentru că doreşte să converseze şi nu ştie cum să o facă altfel.
  • Răspunsuri – este înţelept să răspundem scurt şi cinstit întrebărilor copiilor. Un răspuns complicat va duce la confuzie; dacă răspunsul nu este cinstit, copilul va afla mai târziu, şi deja sămânţa unei minciuni a fost semănată în mintea şi în inima lui. Din păcate, mulţi învăţători îi „învaţă“ pe copiii lor minciuni (povestiri despre Moş Crăciun sau despre barză), şi apoi trebuie să-i „dezveţe“ mai târziu.
  • Diferenţele dintre sexe – la această vârstă copilul recunoaşte diferenţele dintre sexe. Educaţia sexuală însă nu începe cu răspunsurile la întrebările copilului, ci începe în pruncie, când copilul învaţă să imite atitudinile părinţilor cu privire la rolurile de mamă şi tată. Un băieţel care îşi dă seama că într-o zi va deveni tată, sau o fetiţă care îşi dă seama că într-o zi poate deveni mamă, vor avea o atitudine sănătoasă cu privire la diferenţele dintre sexe, şi le va fi mai uşor în adolescenţă să se adapteze la schimbările fizice şi psihologice specifice perioadei respective. Întrebările pe care un copilaş le pune cu privire la orice subiect sunt o oglindă a minţii lui, şi ne ajută să ştim la ce se gândeşte, şi spre ce subiecte să direcţionăm învăţătura.
  • Neadevăruri – la această vârstă, copilul poate confunda realitatea cu imaginaţia, şi astfel poate să spună neadevăruri. Părinţii şi învăţătorii trebuie să ştie că un copil poate spune un neadevăr din mai multe motive:

 

  1. Poate să exagereze sau să-şi dea frâu liber imaginaţiei, dacă a auzit pe adulţi vorbind adesea la superlativ.
  2. Poate să dea o replică incorectă, pentru că nu-şi aminteşte răspunsul corect, şi spune primul lucru care-i vine în minte.
  3. Poate să spună o minciună ca să scape de pedeapsă, şi pentru că şi-a dat seama că e profitabil pentru el să-şi înşele părinţii.

 

Aminteşte-ţi că un copil preşcolar poate trăi într-o lume a fanteziei. Nu trebuie să ne îngrijorăm prea mult când spune neadevăruri, pentru că este un fenomen specific vârstei.

  • A-l învăţa să fie corect – un copil nu trebuie pedepsit pentru o greşeală, dacă o mărturiseşte. Pedeapsa strictă într-un astfel de caz va face ca copilul să dorească să-şi înşele părinţii, ca să evite pedeapsa. Copiilor trebuie să li se amintească faptul că în Cuvântul lui Dumnezeu ascultarea şi corectitudinea au fost întotdeauna binecuvântate, în timp ce neascultarea şi înşelătoria au fost pedepsite. Pentru a-i spune copilului adevărul fără să-l răneşti, după ce ţi-a spus un neadevăr, a-i putea să-i spui: „Aceasta a fost o poveste, nu-i aşa? Acum spune-mi ce s-a întâmplat cu adevărat“.
  • Vocabularul – la această vârstă vocabularul unui copil poate conţine 500-1500 de cuvinte, în funcţie de educaţia şi familia sa. Cei mai mulţi dintre copii încearcă să folosească un număr mare de cuvinte noi, pe care nu le înţeleg. Acest copilaş vorbeşte în general foarte liber şi de multe ori îi amuză pe adulţi spunându-le povestiri despre viaţa familiei, care-i va şoca şi-i va surprinde pe părinţi.
  • Concepte – curiozitate – imaginaţie – conceptul unui copil despre timp, spaţiu şi numere este foarte limitat, şi acest fapt poate duce la o serie de întrebări. Copilul este plin de imaginaţie şi are o curiozitate ieşită din comun. El gândeşte în imagini mentale şi pune aceste imagini într-un joc imaginativ, unele situaţii devenindu-i reale. Aceste situaţii „reale“ îi dau încrederea să acţioneze, şi să ia iniţiativa în situaţii similare acum şi mai târziu în viaţă. General vorbind, el nu poate înţelege abstractul, aşa că evită-l, pe cât posibil.

3. Din punct de vedere social – este un conformist

  • Copilul de grădiniţă este iubitor, şi vrea să-i fie plăcut celor din jur. De aceea poate fi descris ca fiind un conformist. Cercul lui social s-a lărgit, incluzând nu numai casa, ci şi şcoala duminicală, grădiniţa şi copiii din vecini. Îi place compania copiilor de vârsta lui, şi comunică bine cu ei. Este uneori timid cu noile cunoştinţe. Deoarece pentru el este normal să fie în centrul atenţiei, este uneori egoist.

4. Din punct de vedere emoţional – este un răspunzător

  • Instabilitatea – din punct de vedere emoţional, copilul de 4-5 ani are emoţii intense. El învaţă să se controleze, dar îşi dă frâu liber imaginaţiei, astfel încât nu poţi conta întotdeauna pe comportarea sa. Uneori încearcă să câştige atenţia prin comportamente ca lovirea şi bătaia, dar dacă primeşte atenţia care i se cuvine, nu va folosi aceste metode pentru a o câştiga.
  • Teama – el este uneori foarte fricos, şi adulţii nu trebuie să folosească frica pentru a-l manipula. Multe din aceste temeri sunt transmise de adulţi, de aceea părinţii trebuie să înveţe să-şi controleze propriile temeri şi să nu le transmită copiilor.
  • Gelozia – un copil de această vârstă va manifesta adesea gelozie, în special când un nou copil apare în casă. Părinţii pot evita aceasta, pregătindu-l pentru sosirea noului bebeluş. După ce apare copilaşul, este înţelept să i se permită copilului mai mare să aibă grijă de el, dar sub supravegherea părinţilor. Părinţii ar trebui să-i ofere copilului mai mare tot atâta dragoste şi atenţie, ca şi înainte.

5. Din punct de vedere spiritual – este „credincios“

  • Fapt şi fantezie – adultul trebuie să-i dea copilului răspunsuri corecte şi adevărate la întrebările lui, fiindcă el crede foarte uşor tot ce i se spune. Fiindcă el este „credincios“, trebuie să fie învăţat diferenţa dintre basm şi povestirea biblică. Un basm este numai o poveste. Povestirea biblică este adevărată pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu, şi Cuvântul lui Dumnezeu este întotdeauna adevărat.