1. Din punct de vedere fizic – este un descurcăreţ

  • Creşterea şi dezvoltarea – copilul de 6-8 ani este un descurcăreţ, întotdeauna în mişcare. Chiar şi atenţia i s-a dezvoltat de la 10 la 15 minute. Muşchii s-au dezvoltat până acolo că acum are precizie în mişcări, astfel încât umblarea, alergarea, căţăratul şi aruncarea sunt aproape automate. Când aleargă din loc în loc nu trebuie să se mai concentreze la mişcările lui, şi poate observa peisajul şi sunetele înconjurătoare. Deşi trupul i se dezvoltă, creşterea este neproporţională, şi inima lui nu creşte proporţional cu restul corpului. De aceea, nu poate rezista la perioade lungi de activitate obositoare, ci are nevoie de perioade de odihnă. Continuă să fie sensibil la bolile copilăriei, atunci când vine în contact cu mai mulţi copii de vârsta sa.
  • Consultul medical – înainte de a începe şcoala este bine să fie consultat de un medic, pentru că mulţi copii au fost clasificaţi la şcoală ca fiind înapoiaţi, pentru că nu puteau auzi sau nu vedeau bine. Este timpul când un copil îşi pierde dinţii de lapte. Trebuie să-l ajutăm să înţeleagă că aceasta este normal, şi că mai târziu va avea dinţi mai puternici.
  • Pregătirea pentru şcoală – pregătirea pentru şcoală însemnă şi verificarea obiceiurilor personale. Se poate îmbrăca singur? Poate merge singur la toaletă? Poate să se pieptene? Are obiceiuri care îl vor face ridicol în faţa altora, precum sugerea degetului şi roaderea unghiilor? A învins problemele copilăriei? Dacă da, va fi mult mai uşor pentru el să învingă problemele importante ale acestei perioade dificile de „tranziţie“.
  • Jocurile – copilului de 6-8 ani îi place încă să se joace, dar îşi alege jocul în funcţie de preferinţele lui. În timp ce băieţii de 4-5 ani se joacă uşor cu fetele, acum este evidentă o diferenţă între activităţile băieţilor şi ale fetelor. Băieţii se bucură de jocuri mai viguroase decât fetele; totuşi, ei pot fi atraşi de jocurile şi jucăriile sexului opus.

2. Din punct de vedere mental – este un observator

  • Observarea – copilul de 6-8 ani este un observator, dar nu înţelege tot ce vede. De multe ori este uşor să supraestimăm capacităţile lui intelectuale, pentru că observă lucruri pe care un adult, absorbit de propriile lui gânduri, nu le vede. Adesea el observă poate cel mai nesemnificativ detaliu, şi se concentrează asupra lui. Observă rapid contradicţiile adulţilor. Dacă un adult îi spune să facă un lucru, şi apoi face el însuşi altceva, copilul este confuz şi furios.
  • Înţelegerea – copilul aflat la această vârstă trăieşte „aici“ şi „acum“, şi are o înţelegere limitată a timpului, spaţiului şi numerelor. Totuşi el poate înţelege noile expresii şi concepte, dacă sunt legate de faptele şi adevărurile cunoscute (vezi metode folosite de Domnul Isus în Matei 7:9-11)*. De aceea, pentru a-i învăţa bine pe copii, învăţătorul trebuie să ştie şi să înţeleagă ceea ce a experimentat copilul, pentru a lega noile adevăruri de aceste experienţe. La această vârstă copilul întreabă: „Este adevărat?“
  • Memorarea – copilul este capabil să memoreze uşor. Trebuie să fie încurajat să memoreze versete biblice care pot fi corelate cu experienţa proprie. El poate memora cântece, poezii, cărţile Bibliei în ordinea lor corectă etc. El memorează mai uşor cuvinte decât gânduri.
  • Întrebările – copilul de această vârstă are încă multe întrebări, cea favorită fiind probabil „De ce?“. Dar acum el este destul de mare să înveţe că poate să aştepte timpul potrivit pentru a afla răspunsul sau poate fi încurajat să caute el însuşi răspunsul. Părinţii trebuie să-şi facă timp pentru a sta de vorbă cu copilul şi să-i asculte întrebările. Şi învăţătorii pot avea un timp pentru întrebări şi răspunsuri, pentru acest grup de vârstă.

3. Din punct de vedere social – este prietenos

  • Activităţile în grup – copiilor le place să fie într-un grup, şi să participe la activităţile şi jocurile grupului. Aceasta nu le dă numai un sentiment de aparţinere, ci le dă şi încredere în ei înşişi. Îi place să facă lucruri, dar adesea le începe şi nu le mai sfârşeşte. De aceea, lucrul de mână ar trebui să fie o activitate scurtă şi nu un proiect de câteva săptămâni. Ii place să câştige, şi chiar se luptă pentru aceasta.
  • Legăturile familiale – un copil poate dezvolta prietenii speciale cu unul sau doi copii de aceeaşi vârstă cu el. El este mândru de familia lui şi de cercul familial, şi se bucură de bebeluşii şi de oamenii mari din casă. Îi place să facă lucruri în familie. Este bine ca părinţii să folosească acest interes al copilului, pentru că atunci când el va fi de 9 ani va fi mai interesat de prietenii din afara casei.
  • Conflictul interior – copiii de această vârstă experimentează un conflict interior, datorat diferenţelor dintre codul moral familial şi cel din vecinătate sau de la şcoală. Părinţii trebuie să fie gata să ajute copilul să-şi construiască propriul set de valori, şi să fie fidel acestuia. Un copil care a trecut cu bine „furtuna“ adaptării la viaţa şcolară va fi mai bine echipat să suporte alte furtuni care vor veni peste el în anii adolescenţei.

4. Din punct de vedere emoţional – este nesigur

  • Caută să placă – vopilul preşcolar caută să placă adulţilor pentru a le câştiga încrederea. Îşi ajută mama la treburile casei, şi devine adesea ajutorul învăţătorului.
  • Caută să fie acceptat – la această vârstă, copilului îi place să facă parte dintr-un grup, şi vrea să fie acceptat de alţii. El caută afecţiunea adulţilor, cere călăuzire, şi este în special interesat de copiii de vârsta lui. Continuă să-i imite pe adulţi, şi respectă anumite valori, pe care i le imprimă părinţii şi învăţătorii.
  • Timiditatea – dacă un copil nu este capabil să se adapteze grupului, el va manifesta timiditate când începe şcoala (sau grădiniţa). Unui astfel de copil trebuie să i se dea o activitate specială sau o responsabilitate, care să-i atragă atenţia de la el însuşi. Părinţii şi învăţătorul trebuie să ajute copilul, prin apreciere verbală, să-şi câştige încrederea în sine.
  • Nevoia de siguranţă – copilul de 6-8 ani este uşor stimulat emoţional, uşor de încântat şi are un comportament tipic copilăresc. Începe să-şi piardă încrederea în părinţi, atunci când îşi dă seama că ei nu sunt perfecţi.

5. Din punct de vedere spiritual – discernământ, decizie

  • Binele şi răul – când atinge vârsta de 8 ani, copilul poate discerne foarte clar între bine şi rău. El face deosebire între ceea ce a fost învăţat prin cuvinte, şi prin exemplu personal.
  • Contradicţia – părinţii şi învăţătorii trebuie să fie atenți, să nu fie contradicţie între ceea ce spun şi ceea ce fac. Copilul de 6-8 ani mai învaţă că există prieteni buni şi prieteni răi, şi că aceştia îi pot afecta pacea minţii, dacă sunt în contradicţie cu ceea ce a învăţat să preţuiască.