tatal-si-copiii

Am citit recent cartea lui Jerry Jenkins, Writting for the Soul, şi am fost impresionată de exemplul pe care acesta l-a dat din viaţa sa, cu privire la creşterea copiilor.

Intervievând mulţi oameni ajunşi la vârsta mijlocie, toţi îşi exprimau acelaşi regret: că nu au petrecut destul timp cu copiii lor. Discutând apoi cu soţia, Jerry a declarat: Dacă şi eu voi ajunge la vârsta acestor oameni, şi voi avea acelaşi regret, nu voi avea nicio scuză. Aşa că au luat împreună următoarea hotărâre, de care s-au ţinut toată viaţa lor:

Ca tată, odată cu venirea copiilor pe lume, nu îmi voi aduce de lucru acasă, şi nici nu voi scrie la cărţile mele, până ce copiii vor merge la culcare.

A luat această decizie, bănuind faptul că în viitor, timpul petrecut cu copiii le va face bine acestora, însă nu s-a gândit că cel mai mare beneficiu va fi chiar al lui.

Convingerea lor personală, ca familie, a fost ca mama să fie casnică, în anii de formare a copiilor, iar el, ca soţ, să caute să aducă în casă două venituri, de aceea, scria începând de la ora nouă, până la mijlocul nopţii. Dimineaţa trebuia să se trezească şi să plece devreme, pentru a evita traficul din Chicago, Nu era o persoană productivă noaptea, dar nu a avut încotro. Mărturiseşte că acei ani au fost cei mai rodnici, în pagini scrise şi cărţi publicate.

Care a fost beneficiul lui ca scriitor? A trăit fără vină! A spus copiilor că au fost prioritate pentru el şi, dacă acest lucru nu ar fi fost adevărat, făcând mereu altceva în preajma lor, ar fi scris sub povara vinei.

“Copiii – şi soţiile aud ceea ce spui, dar cred ceea ce faci.”

A petrecut zilnic două, trei ore, nu discutând semnificaţia cosmosului sau făcând nu ştiu ce lucruri interesante, ci jucându-se cu ei, lăsându-i să se caţere pe el, jucându-se afară, fiindu-le prieten.

Unii taţi, spunea Jerry, au căzut în mitul precum că, dacă petreci puţin timp cu copiii tăi, adică acel timp de calitate de care se tot vorbeşte, acela valorează mai mult decât cantitatea lui.

Dar pentru copii, calitatea este cantitatea!

“Copilul vorbăreţ vrea să vorbească, iar cel tăcut, să tacă. Cel mic, vrea atenţie. Investeşte timpul, iar toţi aceștia vor primi ceea ce au nevoie.”

Diana stătea cu ei toată ziua, iar Jerry stătea cu ei de când venea acasă, până la ora de culcare.

Ca tată, a fost acolo când copiii au spus acele lucruri comice şi drăgălaşe la câţiva anişori. Nu a trebuit să le audă “la a doua mână”.

De ce ne-a împărtăşit Jerry aceste lucruri, şi de ce am simţit să le împărtăşesc şi eu cu voi?

Fiindcă în viaţă sunt lucruri mai importante decât carierele noastre, slujbele pentru care investim atât de mult din timpul, energia şi creativitatea noastră. Biblia ne reaminteşte: Ce folos are acela om care câştigă toată lumea, dar îşi pierde sufletul?

Iar în ce priveşte familia, ce folos să ajungi cel mai mare în firmă, să ai bani să îţi cumperi tot ce îţi doreşti, să mergi în concediu în locuri cât mai interesante, şi să le plăteşti cu ceea ce ai mai scump, şi anume familia ta?

Haideţi să ne menţinem corect priorităţile, şi atunci până şi munca noastră va avea de câştigat.

Să trăim înaintea copiilor noştri fără vină!

Olimpia Băbuță