deceviata_imagine

DE CE VIAȚĂ?

În lumea noastră sunt atât de multe probleme de discutat, atât de multe lucruri care ne frământă și care asteaptă soluții, încât te poți întreba: de ce să mă mai intereseze şi viața copiilor nenăscuți?

Și aș începe spunând: de ce nu? E adevărat, este un subiect sensibil. Poate că nici nu ne dăm seama cât de sensibil, și pentru cât de multe persoane, iar această sensibilitate vine în urma faptului că multe persoane sunt afectate de trauma avortului. Da, vorbind despre viața copiilor nenăscuti, dezbatem subiectul avort, pentru că viața acestor copii, le este luată în mod brutal.

Sau, o altă întrebare: de ce să tot dezbatem problema avortului, a legalității, a moralitații sau a „libertății de a alege”?

Când vorbești despre avort vorbești despre viață sau moarte. Vorbești despre putere sau slăbiciune. Vorbești despre prezent și viitor, despre umanitate și societate … și despre cât de multe altele.

Omul, ființa aceasta extraordinară, își începe viața acolo, în adâncimile pămantului, când începe să fie țesut în chip ciudat, mai înainte ca vreuna din zilele lui să existe, după cum spunea David în Psalmul 139. Acolo, fără chip, și fără gură ca să vorbească, omul, ființa alcătuită într-un mod desăvârșit, își începe existența de la momentul concepției și are ca scop glorificarea Celui ce l-a creat.

În Ieremia 1:5 Dumnezeu spune:

„Înainte de a te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam; și înainte de a fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem profet al neamurilor.”

Acesta este unul din versetele des folosite în devoţionalele ce tratează acest subiect. În societatea de astăzi pare că mulți creștini uită cine este în control, atunci când vine vorba de naștere. Suntem de multe ori gata să copiem modul de raportare al lumii și să credem că noi stăpânim cumva momentul aducerii pe lume al unui copil, că noi suntem stăpânii propriului nostru destin, precum și al altora. Ne simțim foarte inconfortabil să știm că Dumnezeu este în controlul vieții noastre și încercăm să preluăm noi controlul vieții și al morții … Numim omul sau copilul nenăscut, ca fiind fetus, că așa e mai ușor să-i spunem conştiinței să tacă.

Dumnezeu cunoaște fiecare zi a lui şi a scris-o întro carte, hotărând pentru el un scop precis și având un destin în dreptul lui.

După cum scrie în Ieremia capitolul 1, viața din pântecele mamei este o PERSOANĂ cunoscută de Dumnezeu înainte chiar ca să aibă loc concepția.

Oamenii au păreri diferite cu privire la această chestiune, dar până la urmă noi vom fi judecaţi după Cuvântului lui Dumnezeu nu după ceea ce spun oamenii. Nu contează cât de mult încearcă unii să dezumanizeze copilul nenăscut, Dumnezeu vede viața din alta perspectivă – aceea a Cuvântului Său. Acest „nenăscut” este creaţia Lui, este planificat în inima Lui, este investiția Lui. Cuvântul te-am „întocmit” din versetul 5 este echivalent cu cuvântul frământat, care descrie munca olarului ce formează din pământ un vas. David prinde și el, inspirat de Duhul Sfânt, adevărul acesta când zice în Psalmul 139, versetele 13-17:

„Tu mi-ai întocmit rinichii; Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o faptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul aceasta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pămantului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numarul lor!”

Ce prețioase sunt gândurile pe care le are El cu privire la orice persoană creată de El!

Copilul nenăscut are şi el un plan hotarât mai dinainte de Dumnezeu pentru el. Scopul vieții lui Ieremia a fost să fie profet al neamurilor. Domnul a plănuit și a sfințit un destin specific pentru el. Sunt aşa de multe exemple ce pot fi date în privinţa celor ce, scăpați fiind din holocaustul avortului, au ajuns să aibă un impact extraordinar în această lume!

Dar de unde putem să știm ce impact ar fi avut pentru omenire viața celor ce nu au ajuns măcar să vadă lumina zilei? Miloane de oameni (da, oameni se numesc) cărora nu li s-a dat nicio șansă de a trăi! Nici nu contează dacă scopul vieții lor era unul mareț sau unul „normal”; era unul hotărât de Dumnezeu Creatorul!

Cine ne credem noi să acționăm împotriva Vieții Însăși?

Deci, de ce să vorbim iarași despre acest subiect? De ce ne interesează ce fac sau gândesc „ceilalți”? Care sunt urmările acestui mod de gândire?

Uită-te în jur! Lipsa de respect față de viață și valoarea ei ucide în noi cel mai prețios dar care ne poate aduce împlinire și bucurie: Dragostea!

Pentru că Dragostea naște Viața și unde Dragoste nu e, nimic nu e! Moartea aduce moarte și promovarea culturii morții nimiceşte temelia societăţii omeneşti. Cu inconștiență, ne dărâmăm pe noi înşine și ne prăbușim încercând să ridicăm poftele egoiste la rang de cultură.

Avem nevoie să strângem rândurile, să ne rugăm și să luptăm pentru copiii noștri şi pentru cei nenăscuți al căror glas se face auzit atunci când noi vorbim în numele lor!

 

Iulia Moldovan – Consilier în cadrul ASOCIAȚIEI MAMA