Această campanie inițiată de Radio Vestea Bună, dorește să ne scoată în evidență 14 motive pentru care a murit ISUS!

* MOTIVELE AU FOST adaptate după „The Passion of Jesus Christ” de John Piper

 

Ca să ia asupra Lui mânia lui Dumnezeu

”Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” (Galateni 3 v. 13) ”Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” ( 1 Ioan 4 v. 14)

Moartea lui Hristos nu este ieftină. Păcatul nostru este extrem de grav. Mânia lui Dumnezeu este justificată. Mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre nu a fost anulată, nici retrasă, ci redirecționată și turnată peste Hristos, ca să nu fie turnată peste noi!

”Dumnezeul meu, mulțumesc că pe cruce Hristos a devenit ”jertfa de ispășire” pentru mine și a absorbit toată mânia Ta împotriva păcatului meu! Amin.”

 

 

Ca să facă voia Tatălui și să fie plăcut Lui

”Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință.” (Isaia 53 v. 10)

”Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos și ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu.” (Efeseni 5 v. 2)

Ce extraordinară și minunată este dragostea lui Dumnezeu! Nu este simplă, nici sentimentală. Suferința și moartea lui Hristos a fost ideea lui Dumnezeu, planul Lui măreț alcătuit înainte de creație. Iar Hristos a împlinit planul, printr-un act uimitor de supunere și ascultare față de voia Tatălui.

”Doamne, mulțumesc că de dragul meu ai făcut imposibilul: Ți-ai  pedepsit Fiul în locul meu! Și mulțumesc, Doamne Isuse, că ascultarea Ta a fost scumpă înaintea Tatălui. Amin.”

 

 

Ca să învețe să asculte și să fie făcut desăvârșit

”..măcar ca era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. (Evrei 5 v. 8) ”Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă, să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor.”( Evrei 2 v. 10)

Hristos a fost ispitit în toate lucrurile, dar fără păcat. El nu a făcut niciun păcat și în gura Lui nu s-a găsit niciun vicleșug. Hristos nu a trebuit să învețe cum să nu mai fie neascultător, ci cu fiecare încercare a suferinței, El a pus în practică ascultarea. Hristos nu a trebuit să scape treptat de defecte, ci El a împlinit treptat toată neprihănirea pe care trebuia să o aibe și să o arate, ca să ne poată mântui.

”Mulțumesc Doamne Isuse, că de la întruparea și până la moartea Ta, ai avut o viață plină de ispite și suferințe, ca să-Ți demonstrezi neprihănirea și dragostea și să poți fi Mântuitorul meu perfect! Amin.”

 

 

Ca să ajungă la învierea Sa din morți

”Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veșnic, a sculat din morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârșiți în orice lucru bun, ca să faceți voia Lui și să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.” (Evrei 13 v. 20-21)

Expresia ”Sângele legământului” se referă la moartea lui Hristos. Dar moartea lui Hristos nu a precedat doar învierea Lui, ci a fost și prețul prin care a obținut-o! Învierea lui Hristos a fost răsplata și validarea a ceea ce a realizat El pe cruce. Dacă Hristos nu ar fi înviat, atunci moartea Lui ar fi fost un eșec, iar noi am fi rămas în păcatele noastre. Învierea lui Hristos este dovada că moartea Lui este prețul atot-suficient.

”Mulțumesc, Doamne, că Ți-ai dat viața pentru mine și că, prin sângele Tău, ai înviat în veci de veci! Mulțumesc că moartea Ta a fost prețul atot-suficient pentru păcatul meu. Amin”

 

 

Ca să arate bogăția dragostei și a harului lui Dumnezeu

”Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5 v. 8)  În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său.” (Efeseni 1 v.7)

Dragostea lui Dumnezeu se vede prin măsura jertfei Lui și măsura nevredniciei noastre. Dumnezeu L-a dat pe Singurul Lui Fiu să fie răstignit și jertfa Lui este infinit de măreață, când te gândești la distanța dintre noi și El. Dumnezeu nu a murit pentru animale, ci pentru oameni, dar asta nu pentru că suntem mai buni, fiindcă animalele nu au păcătuit! Există o singură explicație pentru jertfa Lui: ”bogăția harului Său”.

”Doamne, datoria păcatului meu este atât de mare, încât numai jertfa Fiului Tău o poate plăti. Mulțumesc pentru bogăția dragostei și a harului Tău pentru mine, un păcătos nevrednic. Amin.”

 

 

Ca să anuleze acuzațiile împotriva noastră datorită încălcării poruncilor lui Dumnezeu

”…Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greșelile. A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.” (Coloseni 3 : 14,15)

Nu există mântuire prin cântărirea și numărarea faptelor noastre bune și apoi contabilizarea lor într-un registru, în speranța că vor cântări mai greu sau vor fi mai multe decât faptele rele. Singura șansă de mântuire este doar prin anularea acestui registru! ”Zapisul” sau registrul cu faptele rele (inclusiv faptele bune, care sunt imperfecte din cauza motivațiilor) împreună cu pedeapsa pentru fiecare faptă, a fost șters și nimicit atunci când Hristos a fost pironit pe cruce!

 

”Tată ceresc, mulțumesc că ai luat registrul faptelor mele rele și l-ai distrus atunci când L-ai pedepsit pe Hristos în locul meu. Mă încred doar în El, ca să fiu mântuit. Amin”

 

Ca să devină răscumpărare pentru mulți

”Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți!” (Marcu 10 v. 45)

Dumnezeu nu a plătit prețul răscumpărării noastre lui Satan. La cruce, Satan nu a fost plătit, ci nimicit! (Evrei 2 v.14) Atunci, cine a primit răscumpărarea? Dumnezeu! Pentru că ”Hristos S-a dat pe Sine… lui Dumnezeu.” (Efeseni 5 v.2) Prețul de răscumpărare ca noi să fim eliberați de sub judecata lui Dumnezeu este viața lui Hristos. Nu doar viața pe care a trăit-o, ci și viața pe care El Și-a dat-o. Oferta de răscumpărare este pentru toți (1 Timotei 2: 5-6), dar nu toți au parte de ea, ci doar cei care-L primesc pe Hristos!

”Doamne, mulțumesc că devenit om, ca să-Ți poți da viața ca preț de răscumpărare pentru mine. Mulțumesc că din dragoste pentru mine, ai ales să mă eliberezi cu prețul vieții Tale! Amin.”

 

Ca să ne arate dragostea Lui pentru noi

”Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi.”  (Efeseni 5 v. 2) ”Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.” (Galateni 2 v. 20)

Moartea lui Hristos nu este doar o demonstrație a dragostei lui Dumnezeu Tatăl pentru noi (Ioan 3 v. 16), ci și expresia supremă a dragostei lui Hristos pentru noi. Apostolii au fost captivați de acest adevăr. Hristos a suferit și a murit pentru mine personal. Păcatul meu mă desparte de Dumnezeu. Sunt pierdut și n-am nicio șansă. Dar prin credință, Îl văd pe Hristos suferind și murind pe cruce. Pentru cine? Pentru mine! Îl primesc pe Hristos și în inima mea este turnată dragostea Lui pentru mine!

”Mulțumesc, Doamne Isuse, că ai plătit cel mai mare preț posibil, ca să-mi dai cel mai mare dar posibil, și anume să fiu cu Tine pentru totdeauna și să văd slava Tatălui. Cât de mare este dragostea Ta pentru mine! Amin.”

 

Ca să ne ierte păcatele

”În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” (Efeseni 1 v. 7) ”Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.” (Matei 26 v. 28)

Când venim la Hristos, Dumnezeu ne oferă iertare de păcate prin Numele Lui (Fapte 10 v.43). Nu ne face după păcatele noastre, ci ne șterge fărădelegile (Isaia 43 v. 25).

Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi (Psalmul 103 v. 12). Dar pentru că Dumnezeu este drept, nu putea să ne acorde iertarea Lui fără să repare răul făcut de păcatele noastre. De asta a suferit și a murit Hristos. Iertarea Lui nu ne costă nimic, dar pe Hristos L-a costat viața!

„Doamne, Îți mulțumesc că mi-ai depărtat păcatele și nu le mai socotești împotriva mea! Te laud pentru Hristos, a cărui sânge vărsat a făcut posibil ca Tu să mă poți ierta și totuși să rămâi drept. Amin.”

 

Ca să ne socotească neprihăniți

”Suntem socotiți neprihăniți, prin sângele Lui.” (Romani 5 v. 9)

”Omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii.”(Romani 3 v. 28)

A fi declarat nevinovat înaintea lui Dumnezeu și a fi iertat de El nu e același lucru. A fi declarat nevinovat la tribunal nu e totuna cu a fi iertat. A fi iertat înseamnă că sunt vinovat, dar nu plătesc pentru asta. A fi declarat nevinovat înseamnă că am fost judecat și judecătorul a dat sentința: ”nevinovat!”  Este un act legal. Este un verdict care nu mă face nevinovat, dar mă declară nevinovat. În curtea de judecată umană, trebuie să repect legea ca să fiu declarat nevinovat. Dar în Curtea de judecată a lui Dumnezeu, eu nu am ținut Legea. Și totuși, în mod uimitor, Dumnezeu mă poate declara nevinovat! Cum? Credința mea în jertfa lui Hristos îmi este socotită de Dumnezeu ca neprihănire (Romani 4 v. 5).

”Mulțumesc, Doamne, pentru sângele lui Hristos care a fost vărsat ca să șteargă vinovăția păcatului meu. Mulțumesc că prin credință, Tu mă socotești neprihănit, prin sângele Lui! Amin.”

 

Ca să fim făcuți neprihăniți prin ascultarea Lui

”La înfătișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” (Filipeni 2 v. 8)

”Prin ascultarea unui singur Om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți.” (Romani 5 v. 19)

Faptul că sunt socotit neprihănit nu înseamnă doar că sunt declarat nevinovat și păcatele mele au fost anulate, ci și că neprihănirea lui Hristos este trecută în contul meu. Moartea lui Hristos nu a fost doar pedeapsa pentru păcatele mele, ci și punctul culminant al ascultării Lui. Hristos a împlinit la perfecțiune Legea lui Dumnezeu și în momentul în care mă încred în El, Dumnezeu privește la Hristos și apoi mă declară neprihănit. Cum așa? Păcatul meu a fost trecut în contul lui Hristos, iar neprihănirea Lui a fost trecută în contul meu.

”Doamne, Îți mulțumesc că pe cruce mi-ai iertat tot păcatul, iar ascultarea Ta deplină a fost îndeajuns ca neprihănirea Ta să devină neprihănirea mea. Amin.”

 

 

Ca să anuleze condamnarea noastră

”Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!” (Romani 8 v. 34)

Credința în Hristos ne unește cu El, astfel încât moartea Lui devine moartea noastră și desăvârșirea Lui devine desăvârșirea noastră. El devine pedeapsa noastră (pe care noi nu trebuie s-o mai purtăm) și desăvârșirea noastră (la care noi nu putem ajunge).

Întrebarea ”Cine ne va condamna?” are un singur răspuns: ”Nimeni!” Pe ce bază? Pe baza faptului că Hristos a murit deja. Nu există dublă condamnare în Curtea de justiție a lui Dumnezeu. Hristos a murit o singură dată pentru păcatele noastre. Noi nu vom mai fi condamnați pentru păcate, nu pentru că nu avem păcate, ci pentru că a avut loc deja condamnarea lor. Indiferent ce ne vor face cei din jurul nostru, Curtea supremă a decis deja în favoarea noastră!

”Doamne, mulțumim că Hristos a murit și a înviat. Mulțumim că și noi am înviat împreună cu El și nu este nici o altă osândire în Hristos. Amin.”

 

Ca să ne aducă la credință și să ne păstreze credincioși

”Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți” (Marcu 14 v. 24). ”Voi încheia cu ei un legământ veșnic că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine și le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine” (Ieremia 32 v. 40).

Profeții au promis un nou legământ mult mai bun decât legământul cel vechi. Noul legământ a fost încheiat pe baza suferinței și a morții lui Hristos. El este Mediatorul (Evrei 9 v. 15) și sângele Lui este sângele acestui legământ nou (Marcu 14 v.24). Suferința și moartea lui Hristos garantează schimbarea lăuntrică a oamenilor și iertarea păcatelor. Ca garanție a faptului că Noul legământ nu va eșua, Hristos preia inițiativa ca să creeze credința și să asigure credincioșia copiilor Lui.

”Doamne, mulțumesc că prin moartea Ta, mi-ai dat o inimă nouă și o siguranță nouă. Mulțumesc că Tu mă vei păzi ca să perseverez până la sfârșit și că sângele legământului celui nou este garanția mea. Amin.”

 

Ca să ne facă sfinți, fără prihană și desăvârșiți

”Căci printr-o singură jertfă, El a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.” (Evrei 10 v. 14) ”El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.” (Coloseni 1 v. 22)

Una din cele mai mari dureri din viața de credință este că ne schimbăm foarte încet. Dar una din cele mai mari surse de bucurie și perseverență este tocmai faptul că, în ciuda imperfecțiunii progresului nostru, noi am fost deja făcuți desăvârșiți. În aceeași propoziție suntem și ”făcuți desăvârșiți”, dar și ”sfințiți”! ”Sfințiți” înseamnă că suntem în procesul de a deveni sfinți, dar nu am ajuns încă la sfințenia perfectă. Dar tocmai faptul că ne aflăm pe drumul sfințirii este dovada faptului că am ajuns la capăt de drum. Cu alte cuvinte, trebuie să devenim în practică ceea ce suntem deja!

”Doamne, mulțumesc că moartea lui Hristos mă ajută să lupt cu păcatul, nu doar ca să devin sfânt, ci tocmai pentru că sunt deja sfânt înaintea Ta. Amin.”

* MOTIVELE AU FOST adaptate după „The Passion of Jesus Christ” de John Piper