Ce nume dăm copiilor noştrii?

Numele meu se trage din rădăcina numelui unuia dintre prietenii Lui, unul IUBIT, cum se descria Ioan, denumit şi Apostolul Iubirii. Mă regasesc în Ioan.

În trecut nu m-am prea gândit la asta. De ceva vreme fiica mea mă tot întreabă de ce nu i-am dat alt nume? Oare ne defineşte numele pe care îl purtăm? Oare pe ei îi defineşte numele pe care îl alegem încă înainte să se nască?

Petru Lascău, în cartea sa Apostolii lui Isus, vorbeste despre Ioan: din evanghelia scrisă de el, putem să vedem cum L-a văzut Ioan pe Cristos; iar din epistole putem să vedem care este relaţia acestui apostol cu Biserica, din cartea Apocalipsei putem să vedem cum percepe acest om al lui Dumnezeu viitorul. Domnul Isus nu l-a numit întâmplător fiu al tunetului, avea un temperament intolerant, ambiţios, zelos, exploziv, agresiv, egoist. (Mă regăsesc.) Totuşi Ioan, în scrierile lui subliniază DRAGOSTEA CREŞTINĂ, dragostea lui Cristos pentru Biserică, şi dragostea dintre credincioşi, şi pe aceasta din urmă o vede ca semnul autenticităţii credinţei lor.
Dragostea, despre care Ioan vorbeşte în scrierile lui, nu anulează pasiunea pentru ADEVĂR (asta îmi place mult).

Pentru el lucrurile sunt simple şi clare: ori umblăm în lumină, ori în întuneric. Dacă iubim, suntem născuţi din Dumnezeu, dacă nu, nu suntem din Dumnezeu.

Ştiti cine cred eu că iubesc adevărul? Copiii. Aţi văzut vreodată ceva mai frumos decît faţa unui copil cînd pune întrebări? Cînd e curios despre orice, cînd caută adevărul?

Oamenii ca Ioan (mă includ şi eu), au tendinţa să ducă lucrurile la extreme. Sectarismul, intoleranţa, şi ambiţia sunt păcate ale lipsei de echilibru. Zelul pentru adevăr trebuie echilibrat cu dragostea pentru oameni, altfel ajungem să fim asprii, lipsiţi de compasiune. Ambiţia trebuie echilibrată de umilinţă, altfel devine mîndrie păcătoasă.
Probabil că nici unul dintre noi, de dragul adevărului, n-am cerut foc peste nici un sat şi n-am oprit pe nimeni din lucrarea pe care o face pentru Dumnezeu.

Cum pentru Ioan ucenicia la picioarele lui Isus a fost suficientă să transforme caracterul lui puternic, tot aşa şi pe noi ne poate transforma iubirea Lui, singura care transformă.
Probabil că unul dintre cele mai grele lucruri pe care ni le cere Dumnezeu să le facem este să menţinem un echilibru între dragoste şi adevăr, între ambiţie şi umilinţă şi între glorie şi suferinţă. Cu atît mai mult trebuie să facem asta din cauza faptului că suntem modele pentru copii noştrii. Ioan a învăţat aceste lucruri alături de Cristos, şi din „fiu al tunetului” Dumnezeu a făcut patriarh al IUBIRII.
Cine ştie poate şi tu, cel care citeşti acum, creşti un patriarh, un învăţător, un profet, un viitor părinte. Mă rog să se vadă deplin în tine Darurile Duhului Său. Azi mai mult decît ieri. Mâine mai mult decît azi. Doar Duhul Său ne este călăuză şi sprijin în procesul devenirii a ceea ce a intenţionat, plănuit El pentru noi.

Eucharisteo,
Oana – Cos Eva.