CUM M-AU INVATAT PARINTII SA IUBESC BISERICA 1

Cum m-au invatat parintii sa iubesc biserica 

Sunt sigur că părinţii mi-au vorbit de mic despre cât de importantă era biserica pentru familia noastră. Sunt sigur că mi-au explicat că, deoarece îl iubim pe Domnul Isus, îi iubim şi pe cei din poporul lui. Sunt sigur că mi-au explicat că aceste lucruri sunt clar scrise în Biblie.

Dar nu îmi amintesc cu exactitate niciuna din aceste situaţii.

În schimb, iată ce îmi amintesc: primele mele amintiri conţineau şi o mână de oameni care, săptămânal, invadau casa noastră, ne mâncau mâncarea, iar apoi plecau.

Grupul nostru de casă a fost adânc înrădăcinat în programul familiei, aşa cum erau şi programările la doctor şi seara de Ajun petrecută la bunica. Sunt sigur că părinţii mi-au predicat teologia bisericii prin cuvintele lor, dar ceea ce mi-a rămas în minte, a fost teologia pe care o transmiteau prin modul în care îşi foloseau timpul.

Nu am înţeles ce era biserica, sau de ce era importantă, dar am înţeles că era importantă.

Ei bine, destul de importantă încât să îmi petrec miercurea după-amiaza ajutând la curăţenie, apoi la fel şi joi dimineaţa.

Ca exemplu, iată ce spunea Petru despre biserică: Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească. (1 Petru 2:4-5) Nu puteam explica la zece ani metafora acestor versete, dar am înţeles ceva: când mama şi tata s-au întâlnit cu Isus, au început să trăiască diferit. Şi parte din trăirea aceea diferită, însemna să îşi investească vieţile în alţi oameni, în aşa fel încât, atunci când alţii sufereau, sufeream şi noi, când alţii se bucurau, ne bucuram şi noi, şi când alţii plecau, era dificil din toate motivele bune.

Am şi eu doi copii, unul de doi ani, celălalt de patru. Tot ceea ce copilul meu de patru ani înţelege despre biserică, este că, dacă ajungi devreme la biserică se servesc gustări, că trebuie să aştepţi patru cântece înainte să mergi la clasa de şcoala duminicală, şi că, odată ce a început programul nu mai are voie să se urce pe podium. Când am ocazia, îi vorbesc despre adevărul din 1 Petru 2, într-un mod în care să înţeleagă, dar sunt liniştit ştiind că, chiar dacă nu îşi va aminti conversaţiile noastre, îşi va aminti ritmul vieţii noastre de familie.

Fie că realizezi sau nu, îţi înveţi copiii o teologie a bisericii prin timpul tău.

Citește partea II a acestui articol cu un singur CLICK aici!

 

Articol tradus, ce poate fi găsit pe: https://theblazingcenter.com/2016/10/parents-taught-love-church.html

Publicat în 20 oct 2016, de Ricky Alcantar