Imi aduc aminte foarte clar momentul in care le-am spus sotului si fiicei mele ca sunt insarcinata. Recunosc ca nu mi-a iesit momentul asa cum mi-as fi dorit, in mintea mea lasam pe masa testul de sarcina pozitiv, si il rugam pe sotul meu sa imi dea un obiect de pe masa respectiva, iar el ar fi vazut testul imediat si ar fi sarit de bucurie. In realitate a trebuit sa il rog de vreo 3-4 ori sa imi dea cate un obiect de pe masa pana am reusit sa-l enervez caci parea ca vroiam sa rad de el, si a trebuit sa ii spun ce sa caute mai exact pe masa. A fost destul de amuzant momentul si emotionant in acelasi timp. Dumnezeu ne-a raspuns rugaciunilor si ne mai daruise un copilas! Fetita noastra era marisoara deja, avea 2 ani si recunosc ca nu a fost greu deloc sa o pregatesc pentru venirea unui nou membru in familia noastra.

 

Mi-am propus sa abordez in acest articol idei simple si practice in a-i pregati pe cei mici pentru largirea familiei. (De fapt sunt idei practice ce pot fi extinse si aplicate si in alte situatii din viata cand dorim sa pregatim copilasii mai mici, care nu inteleg pe deplin sensul cuvintelor.) Orice varsta ar avea copilasul este foarte important ca pe toata perioada sarcinii parintii sa il pregateasca pentru ce va urma. Astfel incepem cu primul pas, ii spunem sau le spunem si celorlalti copii din familie minunata veste, le-o spunem personal si nu ii lasam sa afle din discutiile cu alte persoane, considerand ca ei sunt prea mici sa inteleaga. Singura exceptie as face-o in cazul unui bebelus mai mic pentru care singura pregatire ce se poate face este sa fie lasat din cand in cand si in grija altor persoane (recomandare si pentru copiii mai mari, nu este bine pentru un copil sa stea exclusiv cu mama lui pana va merge la gradinita). Va fi foarte greu pentru un bebelus care a fost ingrijit doar de mama lui ca dintr-o data sa nu mai aiba parte de toata atentia ei, si consider ca il va ajuta ca acesta sa fie lasat in grija si altor persoane, macar o ora-doua din cand in cand, ca bebelusul sa fie obisnuit cu lipsa temporara a mamei sale. Acest lucru va ajuta si daca mama va dori ca din cand in cand dupa venirea nou-nascutului sa lase in grija altcuiva bebelusul mai mare. Imaginati-va ce greu ar fi sa incepi sa lasi bebelusul dintr-o data cu bunica, prietena, matusa, dupa ce s-a nascut celalalt copil daca pana atunci bebelusul a stat doar cu mama lui.

 

Cand vorbim de copilasi peste un an ne putem folosi foarte usor de jocuri si povesti. Ne putem juca cu copilasii de-a bebelusul, sa-i facem impreuna baie unui bebe de jucarie,  il alaptam sau ii dam cu sticluta, schimbam scutece, il linistim, il culcam, ne jucam cu bebelusul, fiecare dupa imaginatia sa. Povestile sunt o modalitate grozava de a pregati copiii pentru orice eveniment. Daca consideri ca nu ai imaginatie sunt carti cu imagini frumoase si povestioare cu venirea unui bebelus in familie. Eu am incercat sa includ in povesti nu doar partea frumoasa ci si partile mai grele, cum bebelusii mai plang noaptea si parintii sunt obositi a doua zi etc. Ideea este sa ii pregatim cat mai bine emotional pe copii ca sa diminuam cat mai mult reactiile de gelozie la adresa celui mic. Cu cat este mai mic copilasul si intelege mai greu cuvintele (eu am avut surpriza sa-mi dau seama ca copilasii inteleg mult mai mult decat am crezut eu, sa nu-i subestimam!) cu atat mai mult vom exprima viata cu un bebelus prin joc. Depinde doar de cata energie si dispozitie au parintii, caci putem folosi un bebelus de jucarie de care sa avem grija zile in sir, il lasam sa doarma in patut si din cand in cand „mai plange” fugim impreuna cu copilasul la el si ii dam sa manance sau ii schimbam scutecul. Sunt convinsa ca e un joc pe placul copilasilor, le va placea sa fuga cu mama sau tata de manuta la „bebe”. Fiecare mama isi cunoaste copilul si capacitatea de intelegere si va putea adapta jocul si povestile, cerul este limita cum spune un proverb englezesc. Nu va fie teama sa lasati copiii de sex masculin sa se joace cu bebelusi de jucarie, nu le va afecta negativ personalitatea. Nu cred ca copiii trebuie sa joace doar cu anumite jucarii in functie de sexul copilului.

 

Daca trebuie sa schimbati de exemplu locul in care doarme copilul mai mare, sau sa il duceti la gradinita sau alt gen de schimbare, nu faceti acest lucru odata cu nasterea bebelusului ci cu cel putin o luna – doua inainte. Copilasul se va simti respins daca dintr-o data un bebelus ii ia locul in patutul sau si el va fi mutat in alta camera, si va reactiona din aceasta respingere, posibil chiar sa vrea sa muste sau sa loveasca bebelusul. Daca trebuie sa intarcati copilasul faceti-o treptat si nu dintr-o data, punand accent pe faptul ca a crescut si laptele lui s-a terminat. Niciodata la o schimbare nu se va pune accentul pe bebelus, acum e laptele bebelusului, e patutul lui, e camera lui, caci se va stimula sentimentul de gelozie. Orice schimbare este facuta in raport cu copilul in cauza, acum este mai mare, stie mai multe, e mai puternic, nu mai are nevoie de lapte de la mama lui ci de alta hrana etc. Deasemenea va recomand ca inainte de nasterea bebelusului tata sa inceapa sa pregateasca copilul de culcare ca sa poata sa ajute cu acest lucru dupa ce va naste mama. Daca nu va incepe sa faca acest lucru din-ainte, daca tata nu a culcat copilul niciodata cand mama va avea nevoie de ajutor, va intimpina rezistenta destul de mare din partea celui mic. Foarte important de asemenea atunci cand faceti o schimbare in viata copilului este atitudinea parintilor si in special a mamei. Daca copilul va vedea ca mama plange (sau ii va simti pur si simplu nelinistea) ca nu mai poate sa il alapteze, sau ca trebuie sa il duca la gradinita si ii e greu sa se desparta de el, foarte posibil ca nici copilasul sa nu accepte schimbarea. Insa daca copilasul vede parintii senini, ca au pace si ca este o schimbare normala il va ajuta si pe el sa accepte schimbarea. Schimbarile se fac pe rand, cu o perioada de timp intre ele ca sa nu bulversam foarte tare copilul. Noi urma sa ne mutam in casa noua si eram stresata ca fetita mea nu va avea suficient timp sa se acomodeze cu noua casa pana voi naste. Dumnezeu ne-a ajutat si ne-am mutat cu 2 luni inainte sa nasc, era prea stresant pentru ea sa ne mutam odata cu nasterea surioarei ei.

 

Desigur ca largirea familiei schimba multe lucruri si ca copilasul mai mare sa ceara si el sa aiba parte de acelasi tratament ca si bebelusul. Daca ati renuntat deja la suzeta si sticluta cu biberon pentru copilul mai mare sub nici o forma sa nu reveniti la ele daca vreti sa nu faceti regrese. Daca copilul le cere ii explicati ca acum el este mare si nu mai are nevoie de ele, sunt lucruri pentru bebelusi. Posibil ca odata cu reintroducerea sticlei si a biberonului copilasul sa regreseze la un comportament mai „bebelusesc”. Citeam in cartea unui pediatru batran care recomanda cu tarie sa nu fie folosita suzeta si sticla peste varsta de 2 ani a copilului, pentru ca ii impiedica si emotional sa creasca, ii mentine la stadiul de bebelus. Este o schimbare mare pntru copilul dvs., si poate primele luni o sa vrea sa fie tinut mai mult in brate, acordati-i aceasta placere, nu gresiti daca il reasigurati cat de mult il iubiti luandu-l in brate, petrecand mai mult timp jucandu-va cu el, sau lasand bebelusul in grija bunicii, a tatalui, unei prietene, si iesind in parc doar cu copilul mai mare. Procedand asa ii veti reduce teama ca el este iubit mai putin ca surioara sau fratiorul.

 

Unii copii se acomodeaza mai repede altii mai greu. Cred cu tarie ca daca copilul este bine pregatit posibil sa nu aiba nici un fel de reactie de gelozie, conteaza si felul copilului de a fi si  varsta desigur. Oricum ar fi este nevoie de multa rabdare si dragoste dar si de limite ferm trasate. Aceste limite vor ramane aceleasi si nu se vor schimba odata cu venirea bebelusului. Nu ii vom permite copilului din mila sa faca lucruri pe care inainte nu avea voie, nu aceasta este modalitatea de a ii arata ca si pe el il iubim la fel de mult. Copiii sunt foarte sensibili si vom avea grija sa nu se simta dati la o parte. Daca de exemplu sta la mama in brate si incepe bebelusul sa planga, in loc sa pui copilasul jos si sa mergi la bebe poti sa fugi impreuna cu copilul la bebe, facand o joaca din asta. Il vei implica astfel si pe el in ceea ce faci tu si nu se va simti dat la o parte ca mama il pune jos din brate sa mearga la bebe, chiar daca nu asta este intentia ta.

 

Un alt lucru care l-am facut eu si am vazut ca a ajutat foarte mult a fost sa ii spun fetitei mele cat de mult o iubeste surioara ei. Ii spun tot timpul :”uite cum se bucura ca te vede” „uite cum te urmareste cu privirea” „vai ce mult te iubeste”, cand face gesturi dragute fata de surioara ei o laud tot timpul ” esti o sora mai mare grozava” si vad cum creste inima in ea. Personal nu cred in cadourile facute de copilul nenascut, sunt unii psihologi care recomanda asta, ca atunci cand mamica vine din maternitate sau inainte, sa dea copilului un cadou care sa ii spuna ca e de la copilul nenascut sau nou-nascut. Nu am agreat niciodata ideea de a folosi „minciunele” in educatia copilului, sa-i ”prostesti” cu lucruri pe care ei le cred pentru ca vin de la parinti, oricat de nevinovate ar parea aceste minciuni, atata timp cat ele nu sunt un adevar sunt o minciuna.

 

Copiii sunt minunati, o mare binecuvantare pentru parintii lor si o mare responsabilitate. Sa le luam in seama sentimentele si grijile lor, sa nu-i subestimam crezand ca ei nu inteleg, sa le tratam cu seriozitate temerile si sub nici o forma sa nu le luam in ras, sa-i tratam cu respect oricat de mici ar fi si sa-i implicam in ingrijirea bebelusului, se vor simti astfel parte din familie si nu dati la o parte odata cu venirea noului membru. Dumnezeu sa ne dea inteleciune!

 

Psihoterapeut de familie- Roxana Sîngeorzan