preamultpreagreu

De mai bine de un an trǎim sub amenințarea fricii adusǎ de necunoscut, boalǎ, suferințǎ, despǎrțire şi nenumǎrate restricții. Nici n-am apucat bine sǎ înțelegem ce se întâmplǎ şi cum sǎ ne raportǎm la toate acestea, sau sǎ ne „obişnuim” şi sǎ ne tragem rǎsuflarea, cǎ ne-am pomenit loviţi de un alt val, apoi de încǎ unul şi încǎ unul. Cei mai mulţi dintre noi am avut parte de încercǎri grele, atât noi cât şi cei din familiile noastre, confruntandu-ne în mod direct cu boala şi cu consecinţele ei. Unii fiind nevoiţi chiar sǎ se despartǎ de cei dragi.

Pare cǎ nu se mai terminǎ şi n-am crezut cǎ va dura atât. E tot mai greu şi nu ne-am aşteptat sǎ fie aşa. Totul pare sǎ depaşeascǎ puterile noastre şi capacitatea noastrǎ de a gestiona situația.

Suntem „întinşi” la maxim, precum un elastic ce stǎ gata sǎ se rupǎ. E prea mult şi prea greu…

Cum sǎ ne raportǎm la toate? Cum sǎ facem faţǎ acestor situaţii? Cum sǎ trecem cu bine peste aceastǎ perioadǎ atat de lungǎ?

Cu siguranţǎ, ca şi mine, şi voi v-aţi spus vouǎ înşivǎ cǎ Dumnezeu e în control; şi cu adevǎrat este.

Poate aţi încercat sǎ vǎ încurajaţi la gândul cǎ toate lucrurile au un sfârşit, şi prin urmare, inclusiv vremurile grele. Poate v-aţi încurajat cu versetul din Romani 8: 28, spunându-vǎ cǎ toate lucrurile lucreaza spre binele nostru pentru cǎ Ȋl iubim pe Dumnezeu şi pentru cǎ suntem copiii Lui.

Ȋn acelaşi timp, poate aţi resimţit o luptǎ mai presus de puterile voastre şi aţi vǎzut cǎ toate aceste încurajǎri nu reuşesc sǎ vǎ mângǎie decât pentru o perioada de timp mult prea scurtǎ.

Prea mult şi prea greu…Aşa este şi aşa simţim. E o realitate pentru noi toţi. Dumnezeu însǎ îngǎduie sǎ fie aşa: „Ne-ai adus în laţ şi ne-ai pus o grea povarǎ pe coapse.

Ai lǎsat pe oameni sǎ încalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apǎ..” scrie psalmistul în Psalmul 66:11-12.

Dar desigur, existǎ un „Dar” care aratǎ cǎ lucrurile nu se terminǎ aici şi îmi place mult ceea ce scrie în continuare: „dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug”.

Pavel ne scrie, de asemenea, în 2 Corinteni 1:1-11 despre intensitatea încercǎrilor îndurate: „am fost apǎsaţi peste mǎsurǎ de mult, mai presus de puterile noastre, aşa cǎ nici nu mai trǎgeam nǎdejde de viaţǎ. Ba încǎ ne spunea gândul cǎ trebuie sǎ murim.”

Dar, nu ne spune doar asta. Ceea ce scrie în versetul 5 este extraordinar: „Cǎci, dupǎ cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa prin Hristos avem parte din belşug şi de mângǎiere”.

Aşadar, acesta este rǎspunsul când simţim cǎ totul ne depǎşeşte şi nu mai vedem capǎtul : aşa cum din belsug avem parte de încercǎri, tot din belşug avem parte şi de mângǎiere, pentru cǎ El este Pǎrintele îndurǎrilor şi Dumnezeul oricǎrei mângǎieri.

Sǎ ne încurajǎm şi azi cu aceste cuvinte, ştiind cǎ va veni vremea când El ne va „scoate” din aceste încercǎri şi ne va da belşug .

„Eu am venit ca oile sǎ aibǎ viaţa şi s-o aibǎ din belşug” (Ioan 10:10)

 

Articol scris de Mihaela Țărmure