„Când eram încă fiu la tatăl meu si fiu gingaş şi singur la mama mea, el mă învăța şi-mi zicea: Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi!” Proverbe 4:3,4

Aceste cuvinte sunt scrise de Solomon, fiul lui David.

David era împăratul lui Israel, un împărat foarte activ şi cu mari realizări spirituale, economice, politice, şi militare. El a restaurat închinarea în Israel, el însuşi fiind un adevărat închinător. Relaţia lui cu Dumnezeu era punctul său forte, ocupând locul întâi în viața lui. Psalmii ne îmbogățesc spiritual şi ne învaţă să fim sinceri şi deschişi cu Dumnezeu, spunându-I Lui toate stările şi trăirile noastre. În orice moment, David apela la Dumnezeu, Dumnezeu fiind totul pentru el.

David a fost un mare războinic, purtând războaiele Domnului şi lărgind împărăția lui Israel. Războaiele era foarte solicitante, fiindcă cereau mult timp pentru a planifica şi a găsi strategii bune.

Cu toate că David era un om foarte activ, aşadar foarte ocupat, el şi-a făcut timp pentru Solomon pe când acesta era încă un copil, un fiu gingaş şi singur la mama sa.

David nu a considerat treburile împărăției, cariera, slujba mai importante decât educația fiului său.

Tatăl nu a amânat educația fiului, ci de timpuriu s-a ocupat de el.

Noi ştim din natură că un copac, pentru a creşte drept, este bine ca încă de când este  firav să i se pună o proptea, un dreptar. După ce pomul este matur, crescând strâmb, este prea târziu pentru a-l mai îndrepta.

Acum, taților, este momentul să ne ocupăm de copiii noştri!

Nu sunt prea mici!

Nimic nu-i mai important!

Astăzi, nu mâine!

Acum, nu mai târziu!

Solomon spunea în Proverbe 22:6: „Învață pe copil calea pe care trebuie să meargă şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”.

 

Acum, taților, acum!          

Beni Pop