ÎNTOTDEAUNA disciplinarea este un proces.

Și este vizat de mecanismul transformării, în primul rând, cel care aplică metoda disciplinării: ești expus să te transformi tu, pentru a modela pe cel care primește disciplina.

Aceasta este cea mai importantă lecție pe care părintele este nevoit să o învețe. Unii părinți o învață rapid, adaptându-se procesului schimbării. Altor părinți le ia ani de zile.
Indiferent de timpul alocat acestui proces, nu te poți sustrage. Ești expus oricum. Alegerea constă în a digera lecția, în a ți-o asuma și astfel să o poți transmite mai departe.

Nimeni nu poate înghiți bucăți mari de mâncare. Cineva trebuie să le mărunțească. Poți înlesni tu (ca și părinte) acest proces. Sau o va face viața.

 

Disciplinarea înseamnă sfințire. Disciplinarea înseamnă iertare.

Dar cel mai puternic mesaj este cel al dragostei. Disciplinarea înseamnă dragoste.
Dacă nu poți iubi înainte de a ridica tonul…
Dacă nu poți iubi înainte de a se întuneca totul în fața ochilor tăi…
Dacă nu poți iubi înainte de a-ți pierde răsuflarea și calmul. Și pacea..

Dacă……. ( completează tu. știi cel mai bine cum se numesc demonii care te pândesc în momentul în care îți perzi firea..)…

Dacă nu poți iubi, vei mai sta pe banca așteptării și nu vei progresa. ”Totul” ți se va părea nedrept, incorect și că ”tot” răul posibil din lumea asta te inundă pe tine.

Înainte de a însemna dragoste, disciplinarea înseamnă pocăință de propriile tale erori, păcate, mânii, dureri, nedreptăți suferite.

Dacă pricepi mesajul acesta te afli pe drumul succesului.

Vei reuși să nu mai înfierezi viitorul copilului tău cu trecutul tău.

 

Simona Ilioni Loga
Psiholog